2 iunie 10:00 PM

Abonare la google news

Zece locuri în care dacii şi-au ascuns comorile de aur. Cum au fost descoperite tezaurele fabuloase

Munţii Orăştiei sunt împânziţi de locuri unde au fost descoperite comori uriaşe de aur, care au stat ascunse sub pământ încă din vremea dacilor.

Piaţa înfloritoare a aurului dacic. Cum au fost traficaţi Kosonii din Sarmizegetusa Regia online, în lumea largă

Asaltul asupra Sarmizegetusei Regia. Ce au adus 20 de ani de anchete în dosarele aurului dacic furat

Cât valorează, de fapt, aurul din Sarmizegetusa Regia, scuturile de paradă şi bijuteriile dacilor, cele mai importante obiecte antice recuperate în ultimii ani

Iată povestea câtorva dintre acestea:

Comoara lui Decebal, din râul Strei (secolul al XVI-lea)

Râul Strei, numit Sargeţa în Antichitate, izvorăşte din Munţii Şureanu, traversează Ţara Haţegului şi ţinutul de la poalele Munţilor Orăştiei în râul Mureş. Mărturii istorice arătau că în apele sale şi-ar fi îngropat regele Decebal comorile uriaşe, o parte descoperite de romani, altele scoase la iveală în secolul al XVI-lea.

În jurul anului 1550, câţiva pescari care se deplasau cu şeicile pe râul Strei au făcut o descoperire uimitoare. Dintr-un ascunziş de pe fundul apei, au observat strălucind câteva piese de aur. Au tras şeicile la mal şi au intrat apoi în apă, pentru a scoate căldările cu galbeni: peste 400.000 de monede şi o cantitate mare de sloiuri (piese) din aur. 

Comoara s-ar fi aflat, potrivit umanistului Wolfgang Lazius, sub o construcţie bolţită, ca o criptă, dărâmată de un copac căzut peste ea. Unii istorici susţin că aurul provenea, de fapt, din apropierea unei cetăţi dacice, fiind scos la iveală de ploile abundente care au provocat inundaţii şi alunecări de teren.


Râul Strei. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

Comorile din Râpa cu galbeni (1790)

Râpa cu galbeni, un loc greu accesibil de pe Valea Anineşului (Munţii Orăştiei), apropiate de Sarmizegetusa Regia, au rămas în istorie în urma descoperirilor unor mari tezaure de aur, de către localnici. Comoara din Râpa cu galbeni ar fi fost descoperită în vara anului 1790, în urma unei furtuni care a dus la dezrădăcinarea unui paltin secular. 

Fiica unui cioban a observat miile de galbeni strălucind în pământul surpat. Povestea spune că ar fi avut nevoie de patru zile pentru a duce întreaga comoară acasă, iar o altă variantă a legendei arată că acesta ar fi ascuns o parte a aurului într-o peşteră, care de atunci îi poartă numele.

Aurul din Valea Mică (1802)

Prin anul 1802, în Valea Mică, într-un loc foarte apropiat sau chiar identic cu Râpa cu Galbeni, doi copii care păstoreau porcii au descoperit o altă comoară uriaşă, de monede Lysimach din aur. Unul dintre ei i-a spus tatălui său, Arimie Popa, despre locul comorii, iar acesta a cules aurul. Secretul comorii din Valea Mică nu a putut fi păstrat. 

Un localnic l-a denunţat pe Arimie Popa, iar în primăvara anului următor, acesta a fost anchetat şi a trebuit să verse o parte din comoară (280 de galbeni) monetăriei din Alba Iulia. Se crede însă că grămezile de galbeni descoperite de localnic au fost mult mai mari decât cele despre care acesta a mărturisit.

Tezaurul de aur al cărbunarilor, dintre ruinele Sarmizegetusei (1804)

Tezaurul cărbunarilor, care număra aproape 1.000 de kosoni din aur, a fost descoperit, potrivit documentelor vremii, în anul 1804, în preajma ruinelor Sarmizegetusei Regia, la acea vreme scormonite intens de localnicii aflaţi în căutarea comorilor sale. Comoara fusese găsită în cartierul estic al cetăţii, iar descoperitorii săi, trei cărbunari din satul Sibişel, au oferit-o inspectorului de metalurgie Anton Bogozi de la Sibişel, sperând să obţină recompensa promisă de lege. 

Alte 21 de monede au fost găsite de alţi localnici, într-un alt loc, la poalele muntelui. Mai târziu, autorităţile au stabilit că doar o parte din comoară fusese predată de cărbunari. Acestea s-au mobilizat imediat şi au reînceput săpăturile la Sarmizegetusa Regia, mai intens, însă după şase luni de muncă, nu au mai găsit niciun galben şi au abandonat şantierul. 

De atunci şi până la începutul anilor 1990, când febra comorilor din Sarmizegetusa Regia a revenit în actualitate, descoperirile întâmplătoare ale unor comori antice de aur, dacă au existat, au fost păstrate secrete.


Sarmizegetusa Regia. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

Ofrandele de aur de la Germisara (1987)

Cel puţin şapte plăcuţe votive din aur au fost descoperie în anul 1987, în urma unor foraje efectuate de muncitori în situl arheologic Germisara – Geoagiu Băi, un complex balnear care datează din Antichitate. Angajaţii care au săpat în craterul care se formase cu mii de ani în urmă şi de unde izvora apa termală au dat peste cele şapte piese de aur, alături de aproape 600 de monede, o statuie de marmură, patru altare şi diferite obiecte antice. După 1990, au mai apărut alte patru plăcuţe. 

Una a fost descoperită în aceeaşi zonă de arheologi. În 2014, la aproape trei decenii de la descoperirea importantă din fostele terme de la Germisara (Geoagiu), alte trei plăcuţe votive din aur au ajuns în atenţia publicului. O familie din judeţul Alba le-a scos la licitaţie, piesele fiind înregistrate cu un preţ de pornire de 85.000 de euro. 

Posesorii lor susţineau că au fost găsite la începutul secolului XX şi nu au legătură cu piesele de la Germisara, fapt contestat de arheologi.  Foiţele din aur au fost depuse în izvorul de la Germisara ca ofrande aduse nimfelor apelor de aici de către persoane ce s-au vindecat îmbăindu-se în aceste ape termale, informau arheologii. Din cele circa 100 de plăcuţe votive cunoscute până în acest moment pe vechiul teritoriu al Imperiului roman, două sunt de bronz, 91 de argint şi doar 11 de aur – cele de la Germisara.


Ofrandele de la Germisara. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

Căldarea cu galbeni de pe Dealul Muncelului (1996)

Cel mai valoros tezaur de kosoni din aur descoperit în România ultimelor decenii a fost scos la iveală în 1996, în condiţii care au stârnit numeroase controverse. „Căldarea” cu 3.000 de galbeni cântărea circa 25 de kilograme, iar găsirea ei a transformat pentru următoarele decenii zona cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei într-un „El Dorado” al căutătorilor de comori. 

Mai puţin de 600 de kosoni au fost recuperaţi de autorităţile statului român, după ce descoperitorul comorii, Grecu Şofron, numit şi „Burelu” (un localnic din Târsa, născut în 1921), a început să vândă din galbeni şi să îi dăruiască apropiaţilor săi. O anchetă penală a dus la oprirea tranzacţiilor, iar din comoara uriaşă, aproximativ 20 de kilograme de aur şi-au pierdut urma până în ziua de astăzi. 

„Burelu” relata că a descoperit comoara în gospodăria sa din satul Târsa, în timp ce săpa pământul.  Procurorii au susţinut că bătrânul a participat, împreună cu un nepot al său şi cu un alt localnic, la săpături şi detecţii neautorizate pe Dealul Muncelului, în apropiere de Sarmizegetusa Regia. Ar fi împărţit apoi comoara, frăţeşte.

30 de kilograme de galbeni, în Şesul Căprăreţei (1998)

Zona „Şesu’ Căprăreţei” din Sarmizegetusa Regia a fost cercetată la începutul anilor ‘70 de arheologii conduşi de Constantin Daicoviciu, după ce, la corhănitul buştenilor din exploatarea forestieră de la Sarmizegetusa au ieşit la iveală unelte dacice de făurărire, dar şi un koson din aur. 

Vestea descoperirii monedei de aur a atras după 1990 o mulţime de căutători de comori în zonă, dotaţi cu detectoare de metale. Cel mai valoros tezaur monetar a fost descoperit aici în august 1998. Conţinea peste 3.600 de galbeni – peste 30 de kilograme de stateri Lysimach, Pharnakes şi Asander din aur. Protagoniştii descoperirii au fost Darius Baci şi Mircea Mihăilă, doi hunedoreni cu legături în lumea interlopă a Devei. 

La scurt timp după găsirea tezaurului aceştia i l-au arătat unui pădurar întâlnit pe drumul de întoarcere din Sarmizegetusa Regia. Bunurile au fost valorificate pe piaţa neagră şi nu au mai putut fi recuperate de statul român.


Kosoni. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

Trei brăţări de aur şi sute de Lysimahi, sub muchea cetăţii (1999)

În vara anului 1999, braconierii şi câţiva localnici din satul Luncani au efectuat detecţii în punctul arheologic Dealul Grădiştii – Sub Muchea Cetăţii, iar în apropiere de incinta sacră de la Sarmizegetuza Regia. 

Acolo au localizat, susţineau anchetatorii, un tezaur alcătuit din două brăţări dacice din aur, 200 monede Lysimach din aur şi 500 tetradrahme din argint. Comoara a fost ascunsă la domiciliul soţilor Luncan, iar mai târziu a fost scoasă din ţară cu ajutorul traficanţilor de antichităţi, ajungând în final în SUA. 

Un alt tezaur de 800 – 1.000 de monede Lysimah ar fi fost descopeit de căutătorii de comori în martie 1999, la 300 metri, nord, de zona sacră a cetăţii Sarmizegetusa Regia. În aceeaşi groapă a braconierii au găsit şi un „şarpe de aur”, precum şi 2.000 monede din argint. Aurul a fost scos ilegal din ţară şi vândut traficanţilor sârbi.

15 brăţări de aur descoperite la Căprăreaţa (2000 – 2001)

În luna mai a anului 2000, braconierii au localizat în „Căprăreaţa”, un loc din arealul Sarmizegetusei Regia, o groapă de cult în care se aflau 10 brăţări spiralice din aur masiv, cu greutatea cuprinsă între 930 -1.200 grame. 

Un an mai târziu, în luna mai a anului 2001, ehipele de braconieri arheologici au revenit în zonă şi au descoperit o altă groapă de cult amenajată din lespezi de piatră, deteriorată în timp, în care au descoperit trei brăţări spiralice din aur. 

În ziua următoare descoperirii, au mai fost găsite încă două brăţări similare. Cele mai multe dintre artefacte au fost scoase ilegal din ţară, prin vama Nădlac, traficanţii aurului dacic ascunzându-le în rezervoarele maşinilor.


Brăţări dacice. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

Colierul cu pandantive şi cerceii de aur de la Căpâlna (2002 – 2003)

Cetatea dacică de la Căpâlna a fost de-a lungul timpului răscolită de vânătorii de comori. La Căpâlna, cea mai importantă descoperire cunoscută din ultimele decenii a fost un colier de aur cu 27 de pandantive şi o pereche de cercei din aur decoraţi cu rozete şi perle de aur – artefacte care au ajuns pe piaţa neagră. 

Darius Baci şi Mircea Mihăilă, condamnaţi pentru furtul şi traficarea pe piaţa neagră a unui tezarur format din 3.600 monede Lysimach, Pharnakes şi Asander (30 de kilograme de aur) au fost acuzaţi că în perioada 2002 – 2003 au descoperit colierul de aur şi cerceii, în situl de la Căpâlna. 

Un fost cămătar apropiat celor doi le-ar fi scos din ţară şi le-ar fi vândut unei reţele interlope din Serbia. Piesele au fost recuperate de autorităţile române în 2009, din Viena, valoarea lor a fiind estimată la 30.000 de euro, conform evaluării din 2015. Se presupune că bijuteria a fost purtată de o femeie dacă şi că avea rolul de a apăra posesoarea de spiritele rele.


Colierul cu pandantive. Foto: Ministerul Public

Anchetele penale au dus la recuperarea unor tezaure preţioase, însă peste 55 de kilograme de aur dacic nu au mai fost găsite.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Citeste articolul pe Adevarul