Abonare la google news

Ultimele cuvinte înainte de moarte. Mărturia tulburătoare a unui medic de la centrul de îngrijiri paliative: „De-aş mai avea un an de viaţă”

Bogdan Chiorean (34 de ani), preotul-medic care coordonează Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie“ din Cluj-Napoca, îşi însoţeşte pacienţii în ultimele luni, săptămâni, zile sau ore pe care le mai au de trăit. La spitalul coordonat de Bogdan Chiorean sunt primiţi toţi cei care cer ajutor, fie că au sau nu bani să plătească, fiind un proiect finanţat de Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului.

 

Chiorean a făcut un „bilanţ” tulburător al ultimelor 10 cuvinte ale unor oameni înainte de moarte:

 

 „Să nu vă grăbiţi când citiţi. Nu e literatură SF, sunt dorinţele unor oameni din carne şi oase, cu dureri, bucurii, necazuri şi tristeţi. Ca noi. 

1. „N-am crezut că atât de greu se moare…”

2. „Aştept să cobor din tren. Când ajungi la destinaţie, e absolut firesc să cobori. Dacă nu, te vor da jos cu forţa…”

3. „Ştiţi doar ce-mi doresc? Să intru într-un fel de comă, să merg liniştit, în somn…”

4. „Mă simt captivă între 2 lumi: pe de o parte, ştiu că e normal să ′lunec uşor spre cealaltă lume, pe de altă parte, îmi doresc să mai rămân aici, un pic…”

5. „Am o singură teamă: cum vor face faţă cei ce rămân…”

6. „Primul lucru pe care o să-l fac atunci când o să mă întâlnesc cu Dumnezeu, e să-i spun de spitalul ăsta…”

7. „Vreau doar să mă asiguraţi de un lucru: cât timp sunt internat aici, veniţi şi mă împărtăşiţi în fiecare zi, până nu voi mai sufla…”

8. „De-aş mai avea un an de viaţă…”

9. „Eu nu am pe nimeni. Vă rog ca de zilele viitoare să mă pomeniţi şi pe mine la parastase….”

10. „În tot necazul ăsta, un singur lucru mă bucură: ştiu că Dumnezeu mă va lua la El în cel mai potrivit moment pentru mine…”

 

 

INCREDIBILA PUTERE A OMULUI CARE ÎŞI AŞTEAPTĂ SFÂRŞITUL

 

Într-un interviu pentru „Adevărul”, Chiorean a răspuns la întrebarea „Care este cel mai important lucru pe care l-aţi învăţat lucrând cu oameni care au ajuns la finalul călătoriei pe Pământ?”: „Să mulţumesc! Ăsta este singurul lucru care contează în viaţa asta, să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru faptul că putem respira, putem umbla, putem mânca, pentru faptul că trăim.” 

 

Întrebat dacă i-a schimbat schimbat viaţa interacţiunea cu pacienţii în fază terminală, preotul a răspuns:

 

Sfinţii Părinţi spun ca gândul la moarte e o învăţătură foarte bună, o dovadă de înţelepciune. Eu, întotdeauna când intru pe poarta instituţiei, îmi zic că aici e realitatea vieţii, aici lucrurile se schimbă. E ca o poartă galactică, o poartă stelară, pentru că aici e realitatea vieţii. Aici vedem că nu suntem indispensabili, că se poate şi fără noi, indiferent de pregătire şi de statutul social, vedem că mâine putem să nu mai fim sau putem fi într-o stare deplorabilă din punct de vedere fizic. Aflăm că omul când este mai bolnav, când este mai slab din punct de vedere trupesc, are foarte multă putere sufletească şi un optimism aproape ireal. Bolnavii în fază terminală sunt incredibil de puternici, ne slujesc şi ne învaţă. O doamnă, într-o dimineaţă, mi-a spus: „Părinte, uitaţi ce frumos plouă“. Oamenii aceştia ne învaţă cum să ne bucurăm un pic mai mult de lucrurile simple, ne învaţă să nu mai fim răutăcioşi.”

 

Vă mai recomandăm

 

 

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Citeste articolul pe Adevarul