Abonare la google news

Titus Corlățean a declarat că 11 iulie va marca viitorul Moldovei pentru mulți ani de acum înainte

Președintele Comisiei pentru politică externă din Senatul României, Titus Corlățean, a acordat un interviu în exclusivitate pentru tvrmoldova.md în care s-a referit la importanța scrutinului din 11 iulie și la stadiul relaţiilor pe axa Chişinău-Bucureşti-Bruxelles.

– Domnule Corlăţean în spaţiul public de la Chişinău se vorbeşte că scrutinul din 11 iulie este unul crucial. Din punctul Dumneavoastră de vedere acest scrutin este unul crucial? Ce îl face să fie crucial?

– Sunt alegeri extrem de importante. Am mai trecut prin viaţă în momente cruciale la diferite etape, inclusiv legate de alegeri în R. Moldova, nu mai spun de România. Nu mai folosesc termenul de cruciale, dar, cu siguranţă, aceste alegeri din 11 iulie sunt extrem de importante pentru viaţa din R. Moldova, pentru modelul de societate pe care cetăţenii moldoveni şi-l doresc.

În funcţie de aceste rezultate R. Moldova va avea sau nu o stabilitate care e importantă în politica naţională şi în relaţiile externe, va avea un sistem care să-şi consolideze setul de valori democratice sau va continua să navigheze în zona gri cu tot felul de teme artificiale sau orientări care în realitate n-au dat în realitate rezultate bune pentru viaţa de zi cu zi, pentru libertate şi pentru democraţie în R. Moldova.

Această temă a orientării spre UE prin politici publice, prin legi, prin norme democratice şi o viaţă economică-socială mai bună pentru oameni sunt foarte importante şi până la urmă cetăţenii moldoveni îşi determină destinul.

– Republica Moldova a avut mereu de ales între modul de dezvoltare Vestic, adică aproape de UE, şi cel estic adică aproape de Rusia? Credeţi că este o abordare corectă a scrutinului din această optică sau ar trebui ca alegătorii să se concentreze şi pe alte lucruri?

– Categoric nu ar fi o restricţionare excesivă a semnificaţiei unor alegeri atât de importante, dar categoric nu ar trebui exclusă înţelegerea şi semnificaţia profund strategică, orientarea politică se stabileşte prin votul cetăţenilor în funcţie de profilul guvernării pe care-l doresc.

România are o relaţie absolut specială cu R. Moldova care decurge din identitate, limbă, cultură. Chiar dacă istoria sub influenţa sovietelor a schimbat un pic minţile şi unii spun că se numesc moldoveni, noi nu putem rescrie adevărul istoric şi cultural. Eminescu este al nostru al tuturor şi limba română la fel. Nu putem negocia acest lucru la taraba politică a orientării către Moscova. Identitatea românească este comună din acest punct de vedere.

Dincolo de acest lucru, apartenenţa la UE pentru România şi relaţia specială cu R. Moldova oferă totuşi o comunicare privilegiată Bucureştiului în relaţia cu Chişinăul pentru a transmite şi experienţele noastre din aceşti ani, dinainte şi de după aderarea la UE, cât de importantă a fost această aderare la UE pentru cetăţeanul român, pentru ţara noastră ca atare şi cât de profunde sunt aceste transformări.

Viaţa în societatea românească s-a schimbat de o manieră profundă de la sistemul de valori pe care le-am promovat şi le promovăm, de la modul în care instituţiile şi-au schimbat modul de funcţionare şi respect pentru cetăţenii proprii. Acesta nu înseamnă că suntem perfecţi, mai avem încă de lucru, categoric.

Dacă ar fi să ne raportăm la ceea ce era România am putea să spunem că în 15 sau 20 de ani, datorită apartenenţei la UE, datorită că am preluat un set de valori democratice, modul de funcţionare a unor instituţii şi mai ales am avut acces la resurse financiare pentru dezvoltare pe care altfel România nu le-ar fi avut.

– Domnule Corlăţean, Bucureştiul a fost mereu avocatul Chişinăului în relaţia cu Bruxelles-ul. Ştim că succesul avocatului este garantat de multe ori şi de comportamentul clientului. La ce ar trebui să se concentreze autorităţile de la Chişinău pentru demersul Bucureştiului să fie încununat de succes?

– Voi pleca de la exemplu nostru, pentru că mutatis mutandis este mai simplu să explice ceea ce este valabil şi în cazul R. Moldova. România a semnat Acordul de Asociere la UE în 1993. Doi ani mai târziu la 1 februarie, Acordul de Asociere a fost ratificat şi intrat în vigoare. Acel Acord de Asociere în cazul României, Cehiei, Poloniei, Slovaciei conţinea o clauză cu un viitor statut de candidatură, adică în calitate de membru, ceea ce în cazul Acordului de Asociere cu R. Moldova, Ucraina şi Georgia nu a fost inclus la acel moment în 2014.

Ne-a luat foarte mulţi ani de muncă, de reforme, de consens politic, pentru că în cazul României noi am avut un consens politic foarte important între social-democraţi din rândurile cărora eu fac parte şi dreapta românească şi am avut rezultate în baza reformelor pe care le-am făcut. În lipsa lor nu poţi să vorbeşti de candidatură şi aderare. România a avut parteneri foarte solizi în Germania şi Franţa, în statele latine, şi în multe state europene cu care am ştiut să construim un gen de relaţionare pentru a atinge obiectivul de aderare.

La fel ar trebui să fie cazul R. Moldova, pentru că pe de o parte a avut întotdeauna sprijinul României, iar pe de altă parte România a condus grupul de prieteni europeni din cadrul UE în perioada 2013-2014 când eram ministru de Externe. A fost o conlucrare bună şi chiar dacă se spun diferite lucruri în politica moldovenească, a fost o performanţă bună a coaliţiei de guvernare pentru integrarea europeană de la acel moment.

Noi am reuşit cu sprijin european să facem lucruri care au însemnat în final eliminarea vizelor, 28 aprilie 2014, a însemnat finalizarea şi semnarea Acordului de Asociere şi de Liber Schimb Economic şi a însemnat punerea în practică a Acordului de Asociere, s-a deschis piaţa UE pentru R. Moldova chiar înainte ca să fie ratificat de toate statele. Acest lucru s-a produs pe 1 septembrie la Chişinău în 2014, am convocat reuniunea miniştrilor de Externe şi secretarilor de stat ai grupului de prietenie, erau 9 sau 10 miniştri de Externe la Chişinău, erau secretari de stat, erau ambasadori importanţi, cu un ministru pentru Afaceri Externe francez prezent alături de mine, am condus împreună şedinţa.

A fost un semnal puternic pentru R. Moldova, însă acestea nu pot să ducă la un rezultat dacă performanţa internă a guvernării în promovarea unor reforme care nu sunt doar aşa… că-ţi cer europenii, sunt necesare în sine. De aceea, 11 iulie este o zi importantă, ce vor decide cetăţenii R. Moldova le va marca viitorul pentru mulţi ani înainte.

Ideal ar fi pentru proiectul european al R. Moldova ca alegerile să genereze o majoritate solidă cu orientare către UE, aptă, capabilă să facă lucrurile pe care şi noi le-am făcut anterior, bineînţeles, având un pachet de sprijin financiar din partea UE. S-a muncit şi în R. Moldova, au fost urcuşuri şi coborâşuri, dar ar fi păcat ca toată munca din aceşti ani să nu continue, dar ar fi bine să continue într-un ritm mai accelerat, pentru că anii trec şi oamenii au aşteptări să vadă lucrurile schimbându-se în R. Moldova.

E bine ca populaţia să depăşească aşteptările minime: de adăugat câţiva lei la pensie, la salariu, nu! Moldova are o capacitate, are oportunităţi, are prieteni şi are o soră numită România, pentru că suntem fraţi. Până la urmă lucrurile se decid în R. Moldova, nu decide nimeni din afara ţării pentru R. Moldova.

– Domnule Corlăţean ştim că de multe ori rezultatul alegerilor este influenţat de prezenţa la urnele de vot, de ce ar trebui basarabenii să fie activi la scrutinul de duminică?

– Voi începe cu exemplul României ca să înţelegem ce a însemnat pregătirea de aderare la UE, ce a însemnat perioada de dinainte aderării şi care a fost impactul. Voi da câteva exemple pentru ca oamenii să înţeleagă câte de important e să vină la vot şi să ia o decizie informată spre binele lor şi spre binele societăţii, dar mai ales a generaţiilor tinere care vin, fără să se mai uite în trecut, un trecut mincinos în care s-au jucat lucruri pe spatele R. Moldova, au apărut trupe străine în 1992-1991, a avut loc ruperea suveranităţii R. Moldova şi cineva trebuie să răspundă pentru acestea.

Voi da o comparaţie între România şi Ucraina imediat după prăbuşirea Uniunii Sovietice. Salariul mediu brut, veniturile între România şi Ucraina după ce URSS-ul s-a prăbuşit, atunci Ucraina cu o populaţie aproape dublă de cea a României avea în 1989 un produs intern brut de 80 de miliarde de dolari americani, iar România avea în 1989 la prăbuşirea comunismului practic 40 de miliarde de dolari. În 2013, ultimul an de stabilitate politică a Ucrainei, PIB-ul Ucrainei era de 160 de miliarde de dolari – o creştere de două ori, dar ştiţi cu cât a crescut PIB-ul României în aceeaşi perioadă, până-n 2013, de 4,5 ori.

Ceea ce s-a întâmplat după aderarea la UE este extrem de relevant, pentru că în 2017, la 10 ani de la aderarea la UE, consumul final al populaţiei şi consumul companiilor s-a dublat în România, exportul s-a triplat, iar PIB-ul a crescut de 2,3 ori în numai 10 ani. Şi de atunci până-n 2021 a mai crescut mul. Ştiţi cât am primit ca bani de când suntem în UE? Am primit 54 de miliarde de euro – bani nerambursabili, care s-au dus în investiţii, în infrastructura rutieră, în apă, canalizare, şcoli, grădiniţe, iluminat public, bani pentru agricultura românească şi multe alte domenii.

În acest timp am plătit cotizaţii circa 18,5 miliarde, un plus net de 35 de miliarde de euro care au intrat în România. Deşi am intrat târziu în UE, noi în 2017 am depăşit Grecia ca PIB, în 2018 Portugalia, în 2019 Cehia. Este clară o creştere economică. România de astăzi nu se compară cu România de acum 15-20 de ani. Urmează un buget de 29 de miliarde de euro prin acest program de rezilienţă şi redresare a UE, plus banii clasici de la UE. Acesta sunt argumente foarte palpabile şi eu spun că eu ca cetăţean îmi decid viitorul, eu ca cetăţean n-aş putea să lipsesc de la vot într-un moment esenţial pentru viaţa mea, a familiei mele.

Îi încurajez pe cetăţeni să fie prezenţi la vot pe 11 iulie, să aibă un vot informat, ci nu influenţat de manipulări şi vechile poveşti socialiste şi comuniste. Sunt forţe de orientare pro-europeană, vă informez că şi în dreapta, dar şi în centru-stânga avem un partener în R. Moldova, nu fac campanie electorală, dar sunt necesare poate chiar formule de coaliţie pentru a susţine politic cât mai larg proiectul european pentru R. Moldova. Tinerele generaţii au aşteptări foarte mari şi cei care au puterea de decizie pe 11 iulie vor fi cetăţenii. Ei sunt invitaţi să-şi ia soarta în mâini prin acest gest important – prezenţa la vot şi votul informat pentru integrarea R. Moldova în Uniunea Europeană şi pentru o relaţie apropiată cu România.

Citeste articolul pe Stiripesurse