sâmbătă 20 noiembrie 6:48 AM

Abonare la google news

Poveştile dramatice din camera de gardă a Spitalului din Iaşi

Poveştile dramatice din camera de gardă a Spitalului din Iaşi. Luna octombrie 2021 a fost un test de rezistență pentru medici. La Iaşi,  ambulanțele cu pacienți COVID-19 veneau pe bandă rulantă. Cadrele medicale au dezvăluit poveştile dramatice din camera de gardă.


Poveştile dramatice din camera de gardă a Spitalului din Iaşi. Doi bătrâni au murit în același timp de durere, strângându-se în brațe, ca în cele mai tragice filme

Cazul a doi bătrâni, soţ şi soţie, este unul pe care medicii de la Spitalul de Urgenţă „Sfântul Spiridon” din Iaşi nu îl vor uita niciodată. Aceştia au murit în aceeaşi zi, în acelaşi pat, împărţind acelaşi tub de oxigen.

„Am avut o familie, 74 de ani, el și ea, soț și soție. I-am așezat pe două scăunele alăturate, iar la un moment dat i-am mutat pe un pat. Amândoi pe același pat. El stătea, săracul, ghemuit, strâns într-un colț, că să îi facă doamnei loc, să stea doamna mai comod. S-au ținut de mână până în ultima clipă și au împărțit același tub de oxigen.


Lucrurile erau complicate din toate punctele de vedere, erau foarte gravi. Veneau pacienți, le luai saturația și aveau saturație 20 la sută și te întrebai: ‘e viu?’. Asta era realitatea. Veneau câte 3, 4, 5, 6 odată. Erau zile în care nu aveai unde să îi primești fizic, că veneau multe ambulanțe și făceai rond, următoarea, următoarea”, a povestit dr. Cristina Stan, medic primar, medicină de urgență, potrivit Bzi.ro. 

Citeşte şi În ce condiţii doza booster ar putea deveni necesară în fiecare iarnă în România. Adrian Marinescu: „Ar putea fi o variantă”

Medic: Te întrebai ‘Doamne, mai este viu sau e mort’?

O altă familie de bătrâni din Iași și-a găsit sfârșitul în aceeași zi la spital. Ambii, în stare foarte gravă, au murit la interval de câteva ore.

„Era un ritm, dar nu fizic, ci psihic foarte greu. Ajungeai să nu mai știi ce faci, nu îți era foame, nu îți era sete, erai o chestie mișcătoare. Veniseră într-o zi doi bătrâni, 98 și 97 de ani, soț și soție. Întâi a venit el, transferat de la Infecțioase, găsit pozitiv acasă. Te întrebai ‘Doamne, mai este viu sau e mort?’. Abia sufla, avea necesar de ventilator, bolborosea ceva, nu înțelegeai, foarte agitat, abia găsisem un pat pentru el.

Așa era când veneau ambulanțe una după alta, te duceai și întrebai ‘tu ce ai?, tu cei ai?’, si-l luai pe ăla mai grav prima dată, că nu aveai cum să te desfășori altfel. Și era o luptă, «hai repede», că dacă nu te mișcai repede pentru următorul, nu era bine. La jumătate de oră după ce a ajuns soțul, a ajuns și soția acestuia și au murit amândoi în aceeași zi aproape, la interval mic de timp. Foarte dureros era când erau toți la grămadă, unul intra în stop și îl resuscitai acolo și toți ochii erau ațintiți spre tine și citeai în ochii lor teama, că dacă ar fi ei în acea situație”, a mai povestit dr. Cristina Stan.

Un alt caz la fel de dramatic este cel al unui tânăr în vârstă de doar 24 de ani. Acesta a ajuns la spital pe picioarele lui, iar după câteva ore s-a stins.

„Se întâmplă să vină câte 4-6 ambulanțe cu medic în același timp, ceea ce era și mai grav. La un moment dat nu mai aveam ventilatoare și ce altceva să faci, dai la balon. Într-o zi am dat la balon de la 4-5 dimineața până la 10-11, pentru că venise un tânăr, singur, pe picioarele lui, de 24 de ani. Spunea că respiră greu, că îi este foarte rău, era într-o stare foarte gravă. S-a decuplat de la celălalt pacient, s-a dat la balon, pentru că a trebuit el pus pe ventilator. Din păcate, tânărul a decedat, pentru că era extrem de grav. Lumea te vede că stai cu câte o cană de cafea, dar ei nu știu că e singura chestie pe care o iei într-o zi”, a mai declarat dr. Cristina Stan.

Cea mai neagră zi a fost când medicii au fost nevoiți să ofere manual oxigenul necesar pacienților. În acea zi au ajuns în mai puțin de 24 de ore, 20 de pacienți, toți în stare gravă și cu necesar de oxigen.

Citeşte şi Prima persoană din lume care s-a infectat cu COVID a fost identificată. Descoperirea care răstoarnă tot ce știam despre pandemie. Cine este „pacientul zero”

„A fost o perioadă pe care nici nu ne-am putut-o imagina vreodată că o vom trăi, pentru că am fost în același timp unitate primire urgențe, am fost terapie intensivă, pentru pacienții de terapie intensivă care nu aveau loc în celelalte spitale din Iași. Și am fost și secție de boli infecțioase pentru că pacienții pe de o parte erau diagnosticați, iar pe de altă parte rămâneau și cei non-ATI un timp îndelungat, ore sau chiar zile în urgență, pentru că nu existau locuri în saloanele obișnuite și secțiile obișnuite non-ATI. Toată luna octombrie 2021, până la jumătatea lunii noiembrie 2021, a fost o muncă extrem de grea și de dificilă, depășind munca obișnuită a unei echipe de urgență și a fost ceva ce nu ne-am imaginat vreodată că vom trăi.

În primele valuri, când era la fel de greu, consideram că sunt un număr mare de pacienți în stare gravă, dar nu ne așteptam ca în valul 4 numărul pacienților să se dubleze, mai ales în luna octombrie. Cel mai mare număr de pacienți de terapie intensivă pe care l-am avut aici în UPU a fost de 20, ceea ce este enorm, depășind capacitatea de ventilație. A fost ziua când am spus că am ventilat și pe balon, nemaiexistând ventilatoare în niciunul din ATI-urile din Iași și Moldova. A fost cea mai grea zi, dar și cea mai grea perioadă”, a spus prof. dr. Diana Cimpoeșu.

Romaniatv.net


Stirile.eu