1 ianuarie 2:56 PM

Abonare la google news

Marea Britanie încheie 48 de ani de legături strânse cu Europa

Marea Britanie începe un nou capitol al existenței sale după ieșirea din Uniunea Europeană și încheierea perioadei de tranziție pe timpul căreia a respectat regulile UE. Este de fapt începutul real al Brexit, scrie jurnalistul Petru Clej într-o analiză pentru Radio France Internationale.

Pe 31 decembrie 2020, ora 23 la Londra, 1 ianuarie 2021 ora 0 la Bruxelles și 1 la București Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord va deveni o țară aproape ca toate celelalte din afara UE.

Desigur, comerțul liber cu mărfuri între UK și UE va continua, dar toate celelalte aspecte ale relației se vor schimba, unele în mod fundamental.

Este sfârșitul unei perioade de 48 de ani începută pe 1 ianuarie 1973, când UK adera la Comunitatea Economică Europeană (CEE), mai cunoscută sub denumirea de Piața Comună, sub guvernul Conservator condus de eurofilul Edward Heath.

La scurt timp după aceea, pe 5 iunie 1975 avea loc un referendum convocat de guvernul Laburist condus de Harold Wilson, privind rămânerea sau ieșirea din CEE a Marii Britanii. Cu sprijinul Partidului Conservator, condus la acea dată de Margaret Thatcher, referendumul a rezultat într-un vot masiv pentru rămânere: 67% pentru, 33% împotrivă.

Anii ce au urmat au adus o integrare tot mai profundă a Marii Britanii în Comunitate, ceea ce a alimentat euroscepticismul, generând un conflict cronic în rândul Partidului Conservator – aflat la putere între 1979 și 1997 și a contribuit la căderea a doi prim miniștri – Margaret Thatcher (1979 – 1990) și John Major (1990 – 1997).

Imigrație masivă

Valurile succesive de extindere a UE – Spania și Portugalia în 1986, Suedia, Finlanda și Austria în 1995, dar mai ales aderarea a opt foste state comuniste, a Maltei, Ciprului în 2004, apoi a României și Bulgariei în 2007 și a Croației în 2013 – a schimbat complet natura noii Comunități.

Intrarea în vigoare a Pieței Unice Europene la 1 ianuarie 1993 bazată pe cele patru libertăți fundamentale de mișcare: a persoanelor, mărfurilor, serviciilor și capitalului, a produs schimbări majore care au transformat practic Regatul Unit.

Azi trăiesc în UK peste patru milioane de cetățeni UE, majoritatea veniți aici după 1993, dar mai ales după 2004, printre care circa o jumătate de milion de cetățeni români – locul 2 după polonezi între comunitățile de cetățeni străini.

Această migrație masivă a adus schimbări demografice și economice importante și a alimentat euroscepticismul, ducând la ascensiunea, mai ales după 2010 a Partidului Independenței Regatului Unit (UKIP), condus de Nigel Farage.

S-a creat o diviziune între zonele metropolitane, care au beneficiat de afluxul de forță de muncă ieftină din est și cele urbane mici și rurale, între clasa de mijloc mai educată și clasa muncitoare care a fost adeseori obligată să intre în competiție cu noii veniți dispuși să lucreze pe salarii mai mici (de pildă în construcții).

Presiunea UKIP și succesele sale electorale au întărit curentul eurosceptic din Partidul Conservator, venit la putere în 2010, după 13 ani de guvernare pro-europeană a Partidului Laburist.

Referendum Brexit

Liderul Conservator și prim ministrul David Cameron s-a văzut nevoit să promită pentru alegerile parlamentare din 2015 un manifest electoral în care era inclusă o re-negociere a relației UK cu UE, urmată de un referendum privind rămânerea sau ieșirea din UE.

Cameron și Conservatorii au câștigat o majoritate absolută în alegerile din mai 2015, dar în negocierile care au urmat UE a făcut doar concesii minimale Marii Britanii care nu au reușit pacificarea euroscepticilor deveniți între timp eurofobi.

În referendumul din 23 iunie 2016 electoratul britanic a votat cu 52% la 48% în favoarea ieșirii Marii Britanii din UE, iar premierul Cameron a demisionat imediat, al treilea lider Conservator care cădea victimă disputei dintre pro și anti-europeni, cum avea să cadă victimă succesoarea sa, Theresa May, care a avut misiunea ingrată de a începe negocierile Brexit cu UE.

Devenit prim ministru și lider al Partidului Conservator în iulie 2019, Boris Johnson, care fusese liderul campaniei pro-Brexit în referendumul din 2016, a reușit să încheie un acord privind ieșirea din UE, după victoria sa netă în alegerile parlamentare anticipate din decembrie 2019, iar UK a încetat să fie membru UE pe data de 31 ianuarie 2020.

Între timp UK a garantat dreptul de a locui și de a munci celor peste patru milioane de cetățeni UE aflați acolo până la data de 31 decembrie 2020.

A urmat perioada de tranziție de 11 luni pe timpul căreia UK a urmat regulile UE și în care a fost negociată relația bilaterală de după 1 ianuarie 2021. Mult timp a planat pericolul unui eșec care ar fi dus la un Brexit fără acord cu consecințe economice extrem de grave.

Peste toate acestea s-a adăugat criza provocată de pandemia de Coronavirus care a culminat în a doua jumătate a lui decembrie 2020 cu închiderea de către Franța a frontierelor cu Marea Britanie după apariția unei noi variante extrem de contagioase a virusului Sars-Cov-2.

Ca prin minune, negocierile, aflate în impas de mai bine de șase luni, s-au deblocat și în ajun de Crăciun acordul a fost convenit de premierul Johnson și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen și apoi ratificat în timp record de parlamentul britanic, Parlamentul European urmând să dezbată acordul până la sfârșitul lunii februarie 2021.

Pas în necunoscut

De la 1 ianuarie, comerțul cu mărfuri va fi scutit de taxe, dar libertatea de mișcare a persoanelor încetează, iar mișcarea serviciilor și a capitalului, care reprezintă 80% din economia britanică rămân o nebuloasă ce trebuie clarificată de UE și UK.

Marea Britanie a introdus un nou sistem de imigrație pentru cei ce vor dori să lucreze pentru prima oară după 1 ianuarie 2021, sistem pe puncte, bazat pe calificarea solicitantului, cunoștințele de engleză și sectorul de activitate din economia britanică.

Schimbările sunt semnificative și impactul lor încă nu poate fi prevăzut decât aproximativ. Cert este că după aproape jumătate de secol de integrare tot mai profundă în Europa, Marea Britanie este o țară schimbată.

Marea Britanie a fost în permanență un membru reticent al Comunităților Europene, iar euroscepticismul s-a dovedit până la urmă mai puternic decât atașamentul față de valorile UE, prezent într-o bună parte a populației, mai ales printre tineri.

Despărțirea de Europa nu este primită cu bucurie de prea mulți, chiar și printre euroscepticii care au votat cu entuziasm pentru Brexit în 2016. Și anti și pro-europenii sunt conștienți că ceea ce urmează este un pas în necunoscut, într-o perioadă de criză prin care trece omenirea și care se anunță plină de turbulențe.

Sursa: RFI

Citește și

Marea Britanie: Noi condiții de călătorie, studii, muncă pentru cetățenii din UE

Analiză Reuters: Un Regat Unit divizat iese de pe orbita UE şi păşeşte în necunoscutul numit Brexit

 

 


Sursa: G4Media