28 septembrie 2:27 PM

Abonare la google news

Istoricul conflictului dintre Serbia şi Kosovo. Ce se întâmplă acum în Balcani?

Cinci euro pentru 60 de zile. Aceasta este suma pe care trebuie să o plătească şoferii sârbi care doresc să intre în Kosovo. Însă nu preţul îi deranjează, ci faptul că plătesc pentru o plăcuţă de înmatriculare temporară devenită obligatorie pentru ei în Kosovo. O măsură anunţată acum o săptămână de Albin Kurti, premierul celui mai tânăr stat din Balcani. Şi care pune gaz pe foc.

„Astăzi nu se întâmplă nimic ilegal sau discriminatoriu. La fel ca ieri, azi şi mâine, cetăţenii sârbi se vor deplasa liber şi în siguranţă”, a explicat Kurti în Parlamentul kosovar, evocând o „măsură de reciprocitate”.

Preşedintele sârb Aleksandar Vucici a denunţat aceastp decizie a guvernului kosovar, apreciind că situaţia este foarte „gravă şi dificilă”. „Când avem de-a face cu oameni care nu sunt responsabili, este dificil să găsim o soluţie”, a adăugat liderul de la Belgrad.

Albin Kurti prezentând măsura cu privire la plăcuţele de înmatriculare

Furioşi, sârbii au recurs la blocaje pe drumurile care duc spre punctele de trecere Jarinje şi Brnjak. Ei cer să continue să circule prin Kosovo cu plăcuţe de înmatriculare sârbe. Priştina insistă că este o „măsură de reciprocitate”, care ţine cont de refuzul Serbiei de a permite circulaţia prin teritoriul său a vehiculelor înmatriculate în Kosovo.

Două birouri de înmatriculare deschise de autorităţile kosovare pentru şoferii sârbi au fost atacate sâmbătă (foto mai jos). Biroul de înmatriculare din Zubin Potok a fost incendiat, iar cel din Zvecan demolat. Cele două atacuri nu au produs victime. La Zvecan, atacatorii au lansat şi două grenade de mână, dar acestea nu au explodat.

Acuzaţiile şi contraacuzaţiile au curs reciproc. Albin Kurti a declarat că Serbia că vrea să provoace un conflict. „Indivizi şi grupuri, ale căror activităţi pun în pericol statul de drept şi ordinea publică, ne atacă ţara şi tulbură pacea. Serbia îi încurajează şi îi susţine în mod clar. Serbia abuzează de cetăţenii din Kosovo pentru a provoca un grav conflict internaţional”, a scris pe Facebook premierul kosovar.

Forţe speciale de poliţie vs tancuri şi avioane de vânătoare

Autorităţile de la Belgrad spun că de fapt kosovarii se dedau „provocărilor”, atât prin decizia privind plăcuţele, cât şi prin mobilizarea trupelor speciale ale poliţiei.

Guvernul kosovar a mobilizat forţe speciale ale poliţiei în apropierea frontierei de nord cu Serbia oficial pentru a-şi pune în aplicare decizia privind plăcuţele de înmatriculare. De cealaltă parte, Serbia şi-a plasat armata în stare de alertă.

Avioane de vânătoare ale Serbiei au survolat zona sâmbătă şi duminică la graniţa cu Kosovo, pentru prima oară după războiul sângeros dintre forţele sârbe şi separatiştii albanezi (1998-1999). Ministrul sârb al Apărării Nebojsa Stefanovici a vizitat duminică trupele plasate în alertă, dar şi „grupuri tactice” desfăşurate „în direcţia (punctului de) trecere administrativă de la Jarinje”. precizează aceeaşi sursă. Ministrul Stefanovic a fost însoţit de către comandantul armatei sârbe, generalul Milan Mojsilovici, şi de către ambasadorul Rusiei la Belgrad, Aleksandr Boţan-Haraşenko.

Prezenţa ambasadorul rus nu este întâmplătoare. Interesată de contracararea extinderii NATO şi UE în Balcani, Rusia alege să facă din Serbia un cal troian al său în această regiune. O înarmează şi îi ţine partea în problema kosovară, delimitându-se astfel de majoritatea ţărilor occidentale. Şi recurge mereu la acţiuni de destabilizare, fiind implicată în provocarea discordiei în Bosnia şi Herţegovina, în facilitarea pe canale obscure a unei tentative de lovituri de stat în Muntenegru, în misiuni de spionaj deconspirate în Albania, Bulgaria şi Macedonia de Nord.

Albania s-a declarat „îngrijorată de escaladarea situaţiei” şi a cerut Belgradului „să retragă forţele armate desfăşurate la frontiera cu Kosovo”. În timpul unei vizite la Priştina, capitala Kosovo, premierul albanez Edi Rama a calificat acţiunile Belgradului drept „manevre militare teatrale”. „Dialogul este singura soluţie”, a declarat el.

Edi Rama în vizită la Priştina FOTO EPA-EFE

Preşedinta Kosovo Vjosa Osmani şi-a întrerupt sâmbătă vizita la New York, unde asista la Adunarea Generală a ONU, şi s-a întors în ţară. Kosovo încă nu este membră ONU.

De cealaltă parte Statele Unite şi Uniunea Europeană (UE) au făcut apel la dezescaldarea tensiunilor şi revenirea celor două părţi la dialogul privind normalizarea relaţiilor, purtat de aproape 15 ani sub egida Bruxellesului. Preşedintele sârb condiţionează reluarea acestui proces de retragerea forţelor speciale kosovare.

Luni, KFOR, forţa militară NATO de menţinere a păcii în Kosovo,  şi-a intensificat patrulările.

Istoricul conflictului sârbo-kosovar

Kosovo, un stat de aproape 11.000 de kilometri pătraţi populat în proporţie de 92% de albanezi dar cu o comunitate sârbă compactă (circa 5% la nivel naţional) în partea sa de nord, a aparţinut mai multor entităţi statale de-a lungul istoriei. Prima sa formă în frontierele sale actuale datează din 1945, ca Regiunea Autonomă Kosovo şi Metohia în cadrul Iugoslaviei comuniste.

Harta Kosovo FOTO Encyclopaedia Britannica

Procesul de autodeterminare al albanezilor kosovari a fost mai lent decât în altor populaţii din Balcani. Abia în martie 1981 albanezii kosovari au cerut statut de republică pentru regiunea lor şi au organizat o manifestaţie pentru a pune presiuni în acest sens, dar Belgradul a înnăbuşit-o în sânge. În 1989, fostul lider sârb Slobodan Miloşevici a decis să suprime autonomia constituţională a Kosovo. Prin urmare, liderii politici de la Priştina au trecut la acţiune împotriva Begradului. La 2 iulie 1990, majoritatea deputaţilor kosovari alungaţi din Parlament au publicat o „declaraţie constituţională” care proclamă Kosovo ca republică. Apoi, în septembrie şi octombrie 1991, kosovarii au fost chemaţi la un referendum privind viitorul lor statut, iar tabăra pro-independenţă s-a impus. Atunci liderul kosovar Ibrahim Rugova a pus pe picioare o societate paralelă faţă de Serbia şi s-a proclamat preşedinte la capătul unor alegeri organizate clandestin.

În 1997, Armata de Eliberare a Kosovo, cunoscută cu acronimul UCK, a profitat de furturile de arme din depozitele militare ale Albaniei şi a întreprins o campanie de gherilă împotriva Serbiei. Miloşevici a răspuns masacrând, în februarie – martie 1998, membri ai familiilor lor. Sub pretextul contraterorismului, preşedintele sârb a lansat o ofensivă de amploare împotriva Kosovo, provocând fuga a peste un milion de persoane. După experienţele din Croaţia, Bosnia şi Herţegovina şi temându-se de extinderea conflictului în Macedonia de Nord, ţările occidentale, cu SUA în frunte, au decis să intervină şi să pună capăt acestor violenţe, chiar dacă rezultatul nu va mulţumi pe nimeni. Pentru a-l constrânge pe Miloşevici să se retragă din Kosovo, NATO a recurs la o campanie de bombardamente între 24 martie şi 10 iunie 1999. La 10 iunie 1999, Kosovo trece sub administraţia ONU în virtutea rezoluţiei 1244 a Consiliului de Securitate. A urmat o perioadă de incertitudine cu privire la statutul Kosovo.

Fostul lider sârb Slobodan Miloşevici FOTO EPA-EFE

În cele din urmă, la 17 februarie 2008, Kosovo – 1,8 milioane de locuitori – şi-a proclamat independenţa faţă de Serbia, recunoscută de 110 ţări până acum. Însă Serbia continuă să o considere un vechi teritoriul al său. Ba mai mult, îi încurajează pe sârbii din Kosovo să sfideze autoritatea Priştinei.

În prezent, Serbia nu recunoaşte posturile de frontieră cu Kosovo, ci le consideră doar puncte administrative de trecere.

Din 1999, Kosovo se află sub protecţia internaţională a KFOR. Această forţă a NATO a anunţat luni, într-un comunicat, că „a crescut numărul şi durata patrulărilor sale de rutină de-a lungul Kosovo, inclusiv în nord”, reamintind că misiunea sa este de a asigura securitatea şi libertatea de mişcare. De mai multe zile, elicopterele KFOR survolează cu regularitate frontiera kosovaro-sârbă.

Militar britanic în Kosovo în vara anului 1999 FOTO EPA-EFE

UE face apel la dialog

Serbia vrea să adere la UE, dar una din condiţii este să-şi normalizeze relaţiile cu Kosovo. Un dosar mult prea complicat dacă Belgradul nu face concesii.

Preşedinta Comisiei Europene (CE), Ursula von der Leyen, este aşteptată săptămâna aceasta în Balcani. Luni, biroul său i-a invitat pe kosovari şi sârbi să privilegieze dialogul. „Este important ca părţile se se aşeze împreună, să pună capăt escaladării verbale în regiune şi să găsească rapid o soluţie”, a declarat Dana Spinanţ, purtătoare de cuvânt a CE.

„O mulţime de activităţi diplomatice sunt în curs de desfăşurare atât la Bruxelles, cât şi pe teren”, a completat Peter Stano, purtătorul de cuvânt al şefului diplomaţiei UE, Josep Borrell, exprimându-şi speranţa pentru o întâlnire a negociatorilor de ambele părţi în curând, la Bruxelles.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Citeste articolul pe Adevarul