Abonare la google news

Cum își vor plăti statele datoriile

Autorii constată că răspunsul la apariția crizei sanitare și necesitatea aplicării unor măsuri de sprijin pentru economii a fost o strategie care poate fi sintetizată prin formula „indiferent de cost”.

Astfel, datoria publică la nivel european a crescut cu 1.500 miliarde euro, multe state ajungând la deficite bugetare de 10% din PIB. Ceea ce este și cazul României, deficitul bugetar apropiindu-se anul acesta de zona de 10% din PIB.

Analiza dă exemplul Italiei, pentru care datoria publică a crescut anul acesta de la 135% la 160% din PIB.

După revenirea economiei la nivelul de dinainte de pandemie și după echilibrarea pieței muncii, statele vor trebui să înceapă să plătească datoriile. Iar acest lucru va avea ca efect o creștere a cheltuielilor publice pentru plata datoriei.

Interesant este că o parte a datoriei publice, în special din zona euro, a fost cumpărată de Banca Centrală Europeană. În sensul că BCE a avut în tot acest timp un program susținut de achiziții de obligațiuni.

Față de criza din anii 2008-2009, bilanțul Băncii centrale a crescut deja cu achiziții de obligațiuni în valoare de 1.350 miliarde euro, iar programul va continua până în anul 2022.

Situația este specială dacă luăm în calcul o posibilă ștergere parțială a unor datorii pe care statele le au la Banca Centrală Europeană. În sensul că, în acest caz, creditorul este o instituție publică și nu investitor privat.

Întrebarea este dacă se poate miza pe o presupusă înțelegere a creditorului public în comparație cu cel privat? Mai exact, dacă Banca Centrală Europeană ar putea fi mai îngăduitoare în comparație cu un investitor privat în ceea ce privește eșalonarea sau chiar ștergerea unor datorii publice.

Autorii analizei arată că o eventuală ștergere de datorie se contabilizează la pierderi în bilanțul Băncii Centrale Europene, pentru că instituția nu poate da faliment. Evident, ștergerea unor datorii ridică probleme de morală și, conform unor experți, chiar de legalitate.

Dar, aceste teme pot fi dezbătute, în timp ce datoriile ar rămâne șterse.

Profesorii Marc Guyot și Radu Vrânceanu atrag atenția că o ștergere a unei părți din datoria deținută de Banca Centrală Europeană ar putea fi urmată de un proces inflaționist. Sunt, astfel de exemple.

Hiperinflația din Zimbabwe, din anii 2003-2008, a fost rezultatul unei operațiuni cvasifiscale de acest tip. De asemenea, într-un studiu din anii 2008, doi experți ai Fondului Monetar Internațional arată că degradarea bilanțului unei bănci centrale este asociată cu o inflație puternică.

Pe de altă parte, oficialii BCE au afirmat că dacă după anul 2014, atunci când a fost lansat programul de achiziție de active, s-ar manifesta inflația, banca centrală ar vinde obligațiuni, ceea ce ar duce la calmarea fenomenului inflaționist.

Dar, spun autorii analizei, dacă datoriile ar fi anulate, și deci obligațiile de plată s-au evaporat, banca centrală ar trebui să crească rata dobânzii pentru a calma creșterea inflației.

În unele situații, guvernele pot considera că o creștere a inflației este un cost ce merită plătit, luând în calcul beneficiul adus de ștergerea unor datorii.

Desigur, tema ștergerii datoriilor este, deocamdată, doar una de dezbatere teoretică. Dar, întrebările legate de cum se vor plăti datoriile statelor, care se acumulează în această perioadă, sunt îndreptățite.

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST – Societate de Administrare a Investițiilor.

Sursa: RFI