Abonare la google news

Courrier International: Macron suspendă operațiunile armate comune în Mali: eroare sau risc calculat?

La o săptămână după noua lovitură de stat comisă de militari în Mali, Franța și-a suspendat temporar operațiunile militare cu forțele maliene în Sahel. Deşi acest gest este parțial o greșeală, estimează Le Djely în Guineea, ar trebui totuși să le permită liderilor africani să își asume responsabilitățile.

Nu a trecut nici măcar o săptămână între amenințările făcute de președintele Emmanuel Macron pe 30 mai 2021 [într-un interviu acordat JDD, el a spus că Franța își va retrage trupele dacă țara ar merge în direcția islamismului radical] și anunțul făcut joi, 3 iunie, de către Ministerul Forțelor Armate, cu privire la suspendarea operațiunilor militare comune între Franța și Mali.

Aceasta înseamnă că autoritățile franceze au primit foarte prost cea de-a doua lovitură de stat a colonelului Assimi Goïta pe 24 mai. Până la luarea unei decizii atât de radicale, ale cărei consecințe pot fi totuși dăunătoare intereselor franceze din subregiune. Dar pentru întregul continent african Emmanuel Macron lansează o provocare cu această ruptură bruscă. Și ar fi de dorit ca acesta să ofere răspunsurile adecvate, dincolo de suveranitatea goală.

Traducerea amenințării președintelui francez în acțiune denotă o atitudine emotivă din partea autorităților franceze. Faptul că Emmanuel Macron nu a suportat lovitura de stat din 24 mai care l-a răsturnat pe președintele Bah N’Daw este un lucru de înțeles la limită. De asemenea, este perfect permis pentru el să facă presiuni pentru o revenire rapidă la ordinea constituțională în Mali, dar faptul că decide, dintr-un capriciu, să suspende operațiunile militare comune cu Mali nu este ceva foarte bine gândit. Pentru că dacă această decizie ar avea ca rezultat o deteriorare suplimentară a situației de securitate – ceea ce este foarte probabil – nu numai Mali ar avea de suferit. Toate țările din Sahel ar avea de suferit, inclusiv Ciadul, pe care președintele francez îl sprijină. Chiar și dincolo de Sahel, țările mai îndepărtate, în special în Golful Guineei, ar fi, de asemenea, afectate. Ne gândim în special la Coasta de Fildeş și Senegal, în care interesele franceze nu sunt neglijabile.

Mai mult, acesta este cel mai bun mod de a evita căderea lui Bamako în mâinile lui Vladimir Putin? Nu e prea sigur. Dimpotrivă, chiar ne-am putea întreba dacă Rusia nu ar profita de vidul pe care îl lasă Franța pentru a se instala acolo mai bine și pentru a-şi oferi în același timp o poziție strategică pentru a merge la cucerirea restului subregiunii? Încă o dată, Franța ar fi trebuit să folosească mai mult seducția decât șantajul.

Oricum, Franța a luat o decizie. Și așteptăm reacția Africii. A întregii Africi și nu doar una din partea statului Mali sau a Sahelului. De ani de zile, s-au ridicat voci pentru a avertiza împotriva riscurilor legate de această tendință fără îndoială singulară a continentului de a externaliza o problemă atât de strategică ca securitatea, dar nimeni nu a vrut să asculte. Și acum, brusc, Franța abandonează Mali și Sahelul în toiul problemelor.

Desigur, la prima vedere, lovitura poate părea dură. Mai ales că nimeni nu era pregătit pentru asta. Dar acum că s-a ajuns aici, trebuie să ne confruntăm cu asta. Este o provocare pe care liderii continentului trebuie să o poată depăși în mod colectiv. Soluția este ieșirea din dependență, oricare ar fi aceasta. Câteva declarații naționaliste distilate ici și colo prin intermediul mass-media și a rețelelor sociale nu vor fi suficiente nici ele. Desigur, situația este o urgență, dar răspunsul necesită ca liderii continentului să se reunească pentru a învăţa lecțiile necesare din această decizie a Franței. Și să nu lase furia sau frustrarea de moment să le dicteze conduita.

Astfel, vor ajunge să-și dea seama că ceea ce se întâmplă, departe de a fi vina Franței, este rezultatul unei serii de atitudini incoerente pe care le-au adoptat sau pe care le-au lăsat să se întâmple și care, acumulate, conduc la un impas îngrijorător astăzi. Atitudini printre care avem toate tarele care se menţin în Africa, și anume dependența țărilor și instituțiilor africane, guvernarea proastă, gestionarea resurselor de către clanuri, privarea de libertate, voturile confiscate, corupția nerușinată sau din nou alegerile presărate cu violență. Apoi vor trebui să lucreze pentru a remedia aceste deficiențe culpabile pentru a împiedica Africa să retrăiască o astfel de umilință.

Sursa: Courrier International / Articol de Boubacar Sanso Barry / Traducerea: Rodezia Costea (Rador)

Foto: Lovitură de stat militară în Mali / Sursa: Agerpres/EPA/MOUSSA KALAPO


Citeste articolul pe G4Media