Abonare la google news

Cleptocrația dictatorială după modelul Lukașenko. O nouă investigație a diasporei belaruse

 

 

Deși nu se ridică la aceleași standarde rusești de extravaganță, documentarul relevă un nivel avansat al corupției și legături strânse dintre Lukașenko și oligarhi din Rusia și Serbia care alimentează capacitatea de supraviețuire a regimului Lukașenko.

Mitul despre Lukașenko drept ”statalist sărac” și ”om din popor” a fost sistematic erodat în ultimele luni, mai ales începând cu protestele împotriva regimului din august 2020 și până în prezent. Însă, nu existau investigații sistematizate despre modul în care Lukașenko și-a construit un spațiu paralel al opulenței, corupției și creării unei mini-oligarhii, sau a unui ”stat profund” care, iată, contribuie crucial la menținerea în stare funcțională a regimului dictatorial de la Minsk.

Așadar, ce are în comun Palatul Republicii din Minsk cu Palatul lui Putin aflat în Capul Idokopas, lângă orașul Gelendjik, pe malul Mării Negre? Ei bine, printre cele mai evidente similitudini putem enumera luxul opulent, sursele obscure de finanțare și posesia informală de către dictatorul belarus a unei vaste rețele de reședințe, adică o rețea ascunsă în spatele instituțiilor de stat sau a oligarhilor ruși cu afaceri în Belarus.

Din foarte recenta investigație a canalului Nehta (Нехта) denumită ”Peștera de aur”, făcută publică ieri și care a atins cota de 2 mln de vizualizări până în prezent, aflăm că dictatorul belarus, care în declarațiile de avere se declară sărac precum un șoarece de biserică, beneficiază de nu mai puțin de 18 reședințe exclusive de lux, o flotă de 4 avioane, pază antiaeriană cu sisteme rusești S-300, zeci de limuzine blindate în valoare de multe milioane de euro, colecții de ceasuri foarte scumpe și stilouri din aur, sau multe alte atribute de lux caracteristice mentalității prestigiului dictatorilor din spațiul post-sovietic.

Luxul și viața de sibarit pe care o duce în realitate fostul director de kolhoz actualmente dictator Lukașenko, este în același documentar completat cu detalii despre așa-numitul ”harem al lui Lukașenko”, sau rețele de prostituate scumpe pe care dictatorul le folosește la evenimente politico-mondene. În același registru se înscriu și relatările despre rețele de contrabandă ce servesc drept surse suplimentare pentru alimentarea regimului sau construcția de cartiere speciale pentru servitorii săi.

Canalul Nehta a promis că în viitorul apropiat va face publice noi episoade de investigație despre contrabanda cu țigări supervizată de regimul Lukașenko, traficul cu armament pe care Belarus cică nu l-ar produce și scheme sancționate la nivel de stat pentru re-exportarea unor întregi game de produse alimentare ce nu pot ajunge direct pe piața rusă din cauza sancțiunilor economice.

Partea nevăzută a acestei investigații o reprezintă sursele de informare despre rețeaua cleptocratică a lui Lukașenko, a familiei sale și a servitorilor acestui regim. Sute de angajați ai ministerului de interne și serviciilor de securitate belaruse au defectat în ultimele luni, iar o bună parte din ei nu se mai află pe teritoriul Belarusului. Mulți din aceștia, dacă nu chiar toți, sunt posesorii unor cunoștințe din interior al modului în care funcționează regimul Lukașenko.

Două inițiative ale diasporei belaruse stau în spatele acumulării de cunoștințe despre crimele regimului și răspândirea acestor cunoștințe. Este vorba despre BYSOL – Fondul pentru Solidaritate cu Belarus, o platformă pentru colectarea de resurse financiare pentru a susține opoziția și diaspora belarusă formată din azilanți, și inițiativa BYPOL – o rețea de foști angajați ai ministerului de interne belarus, aflați în special în Polonia și Lituania.

Aceste două inițiative susțin din afară opoziția față de dictatura din Belarus și iată că furnizează tot mai mult în spațiul mediatic belarus, dar și internațional, informații de importanță critică pentru delegitimarea continuă a dictatorului Lukașenko.

Pentru autoproclamatul președinte belarus se pare că începe o nouă etapă odată cu apariția unor astfel de documentare foarte populare, deoarece acestea semnalează că, chiar dacă până în prezent în jur de 34.000 de belaruși au fost deținuți și supuși represiunilor în închisori, există în continuare resurse de coeziune împotriva regimului dictatorial. Asemenea investigații mențin vie speranța că opoziția belarusă atât din interiorul Belarusului, cât și din afară este capabilă să erodeze în continuare dictatura lui Lukașenko. 

Citeste articolul pe RFI