sâmbătă 23 octombrie 6:11 PM

Abonare la google news

Amintirile dureroase pe care le stârnește un monument recent inaugurat în Amsterdam

Anne Frank a fost unul dintre cei 140.000 de evrei care au trăit în Olanda în perioada nazistă. Și, la fel ca marea majoritate, a fost deportată și ucisă. Jurnalul ei, în care povesteşte întâmplările de atunci, e celebru în toată lumea. Cu toate acestea, a durat aproape 80 de ani pentru ca victimele să fie comemorate printr-un monument special, aici, în Olanda. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24.ro şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.


102.000 de nume. Există câte o cărămidă pentru fiecare victimă olandeză a Holocaustului. Monumentul este un labirint de nume. Supraviețuitorii au luptat peste 15 ani pentru ca cei dragi să fie comemorați și pentru ca în fostul cartier evreiesc din Amsterdam să existe un loc de aducere aminte.


„A durat atât de mult, dar acum există acest monument şi va fi pentru eternitate. E atât de important ca tuturor să li se reamintească ceea ce s-a întâmplat. Când vezi aceste cărămizi care reprezintă oameni, totul capătă o amploare şi mai mare”, spune Jacqueline van Maarsen, victimă a Holocaustului.

Scrisori de rămas bun de la cea mai bună prietenă

Soțul ei, Ruud Sanders, a pierdut peste 60 de rude. Pereții monumentului au până la şapte metri înălțime și o lungime de 370 de metri. Fiecare nume spune o poveste îngrozitoare.

„Am purtat steaua galbenă mai mult de jumătate din război. Nimeni nu a vorbit despre asta. Nimeni”, povestește Jacqueline van Maarsen.

Tatăl său era evreu, mama – catolică. I-a salvat viaţa fiicei sale în momentul în care i-a falsificat actele, astfel încât să nu mai apară drept evreică.

„Am suferit cu toţii atât de mult…”, rememorează Jacqueline van Maarsen.

În timpul şcolii, Anne Frank a fost cea mai bună prietenă a lui Jacqueline. Astăzi, ea este una dintre cele mai cunoscute victime ale Holocaustului.

„Mi-a scris două scrisori de rămas bun în jurnalul ei. După război, tatăl său mi-a adus cartea. Am putut să le citesc, a fost foarte frumos. A scris că s-a gândit de multe ori la mine. Și eu, la rândul meu, m-am gândit mereu la ea”, dezvăluie Jacqueline van Maarsen.

Copilul care și-a văzut mama murind de foame

Tema principală aici este comemorarea – a tuturor evreilor și romilor care nu s-au mai întors. Este un mormânt simbolic. Este, totodată, ceea ce Myrna Tugendhaft și-a dorit pentru mama ei.

„Am locuit acolo, la primul etaj”, indică Myrna Tugendhaft.

Împreună cu soțul său vizitează adesea casa copilăriei. Mama ei a murit în lagărul de concentrare Bergen-Belsen, cu puțin timp înainte de sfârșitul războiului. O placă din alamă fusese amplasată în memoria ei.

„A fost aruncată într-o groapă comună din Bergen-Belsen. Acesta este singurul loc care îi aduce un omagiu”, spune Myrna Tugendhaft.

Întreaga familie a fost deportată în 1943. Myrna avea pe atunci doar 5 ani, dar îşi aminteşte totul.

„Era noapte, eu eram în pat. Un soldat german s-a năpustit în cameră şi mi-a strigat să îl urmez”, povestește Myrna Tugendhaft.

Casa a fost înconjurată, iar familia a fost dusă mai întâi în lagărul Westerbork, apoi la Bergen-Belsen. Myrna a petrecut doi ani în lagăre de concentrare.

„Am împărțit un pat cu mama. Tatăl meu era în baraca bărbaților. În fiecare zi trebuia să ne aliniem pentru apeluri. Ne renumărau pentru că pierdeau şirul, dura ore întregi. Stăteam aliniaţi pe orice fel de vreme, fie că era frig, ploaie, vânt. A fost îngrozitor”, spune Myrna Tugendhaft, victimă a Holocaustului.

Mâncarea era foarte puţină, aşa că mama ei a murit de foame.

Amintiri din trenul groazei

„Cu puțin înainte de sfârșitul războiului, am fost încărcați în vagoane pentru vite, către o destinaţie necunoscută. În mijlocul trenului era depozitată multă muniţie – ideea era să ne arunce în aer cu tot cu tren. Am fost lăsaţi pe şine o săptămână, înghesuiți unii într-alţii, fără apă, fără mâncare, fără să avem toaletă. Un vagon era plin de copii, mulți dintre ei nu au supraviețuit”, povestește supraviețuitoarea.

Într-un final, oamenii au fost eliberaţi de armata americană.

Noul monument al Holocaustului din Amsterdam îi comemorează pe toţi cei care au murit. Fiecare cărămidă este o piatră funerară. Arhitectul Daniel Libeskind a dorit ca mulţimile anonime să fie comemorate ca orice alt individ, ca oameni care au avut o viață, un trecut.

„Este o carte cu nume care au fost șterse din istoria Olandei și care au fost readuse în atenţie. Memoria nu este doar o notă de subsol, este temelia existenței noastre, fără ea nu știm cu adevărat care ne este viitorul. Este important să ne amintim și de aceea, literele pe care le-am folosit sunt un simbol în acest sens”, a explicat Daniel Libeskind, arhitectul Memorialului Numelor Holocaustului din Amsterdam.

„Până acum aveam doar placa de alamă. Astăzi, văd aici multe dintre rudele mele. Nu am avut niciodată un mormânt pentru ele, dar acum avem ceva care ne amintește de cei care au murit”, spune Myrna Tugendhaft.

Sunt 1.000 de cărămizi fără nume. Ele comemorează victimele necunoscute și servesc drept avertisment.

Cărămida pe care este gravat numele Annei Frank ( Annelies Frank 12-06-1929 – 15 ani) la Memorialul Holocaustului din Amsterdam Foto: Profimedia Images


Digi24.ro


Stirile.eu