Abonare la google news

Alina Dumitru, singura medaliată cu aur a judo-ului românesc la Jocurile Olimpice: „Am concurat cu mușchiul rupt la mâna dreapta și o accidentare la picior”

Alina Dumitru a practicat judo la CSA Steaua, având rezultate uriașe pe plan mondial la categoria 48 de kilograme. A obținut cinci titluri europene, 2004 (București), 2005 (Rotterdam), 2006 (Tampere), 2007 (Belgrad) și 2008 (Lisabona).

A intrat în istorie ca prima campioană olimpică din istoria judo-ului românesc.

Acum a anunțat că și-ar fi dorit să fie prezentă la JO de la Tokyo 2020 și a dezvăluit ce șanse la medalii au sportivii români.

Alina Dumitru, singura medaliată cu aur a judo-ului românesc la Jocurile Olimpice: „Am concurat cu mușchiul rupt la mâna dreapta și o accidentare la picior”

La Olimpiada de la Londra, în 2012, Alina Dumitru a obținut medalia de argint, după o finală în care a concurat accidentată la cot.

S-a retras din activitatea sportivă după JO din capitala Angliei, acum antrenează la CSA Steaua și a fost premiată pentru succesele sale cu Ordinul național „Meritul Sportiv” clasa I.

„La Tokyo am luat în 2010 o medalie mondială de bronz. Pentru mine Japonia înseamnă mult. Aș fi vrut să fiu prezentă ca spectator, dacă să concurez nu se mai poate. Aș fi vrut mult să văd cum se desfășoară JO de la Tokyo. Mai als că mi s-a părut Campionatul Mondial din 2010 că a fost ca la carte, foarte buni organizatori, disciplinați, educați.

Ar trebui să-i luăm ca exemplu, să împrumutăm din practicile lor frumoase. Îmi pare rău că nu am ajuns acolo să îl duc pe soțul meu și pe copii, Yanis și Ayan” a declarat Alina Dumitru, campioană olimpică, în emisiunea Business Philosophy de la Canal 33, moderată de Romeo Chiriac.

Alina, care a fost prezentă în emisiune alături de fiul ei Ianis, premiat la Gala Trofeelor Alexandrion, secțiunea Speranța, a continuat: „Clar aurul olimpic de la JO de la Beijing e medalia mea supremă. Nu pot să zic că argintul de la JO Londra nu e la fel de bun, plus că am avut și familia aproape, pe viitorul meu soț, tata, care nu mai este acum printre noi, mama, fratele din Canada și fratele din România. Mai ales că atunci am concurat cu mușchiul rupt la mâna dreapta și o accidentare la picior. În România campionii sunt prea puți apreciați față de alte țări, unde sunt extrem de mult sprijiniți.

Anul acesta se împlinesc 13 ani de la performanța de a obține singura medalie olimpică de aur pentru judo-ul feminin românesc.

Am fost colegă cu Andreea Chițu, care are șanse are la medalie, la fel ca și cei doi băieți care concurează. Contează foarte mult ziua pe care o prinde, picătura de noroc și tragerea la sorți”.

Citeste articolul pe ProSport