Abonare la google news

Adio, secret bancar

Specialiștii au precizat că fiscul avea acces și până acum la datele bancare. Secretul bancar nu mai este demult un secret.

Noutățile de anul acesta sunt: raportările se fac zilnic, nu mai există o sumă limită de la care anumite tranzacții sunt monitorizate și oferă un acces mai ușor la identitatea firmelor și persoanelor care lucrează prin intermediari.

Până acum, erau raportate automat către Oficiul de prevenire și combatere a spălării banilor tranzacțiile mai mari de 10.000 euro sau echivalentul în moneda națională. De anul acesta, vor fi transmise către registrul special toate tranzacțiile din conturi.

Va fi o muncă sisifică pentru bănci. Problema este: cu ce folos? Are nevoie cineva de toate aceste informații? Este de vreun folos faptul că fiscul vede că micul magazin din colț a încasat într-o zi 500 lei, pe care proprietarul îi depune în contul bancar?

Din punctul de vedere al efortului de combatere a spălării banilor și finanțarea terorismului, această informație este complet inutilă. Banii pe care îi încasează sau îi plătesc micile companii nu au nicio relevanță pentru fisc, în contextul luptei cu spălarea banilor.

Pentru ce ar putea fi utile aceste informații zilnice? Eventual, în lipsa conectării aparatelor de marcat fiscale la serverele ANAF, toate mișcările din conturi pot fi analizate de oamenii fiscului pentru a urmări gradul de fiscalizare a vânzărilor. Dar, aceasta este o altă temă.

Firmele corecte și oamenii corecți nu au de ce să se îngrijoreze. Raportarea mișcărilor lor din conturi este o operațiune de rutină, pentru cei care respectă legea.

Singura îngrijorare pentru aceștia ar putea fi doar aceea că băncile, confruntate cu costuri mai mari, cu transmiterea zilnică a datelor, s-ar putea să își recupereze cheltuielile mărind puțin comisioanele pe care le practică. Adică, vor încerca să acopere de la clienți costurile suplimentare.

Raportarea zilnică a datelor din conturile bancare oferă o imagine mai dinamică, o urmărire mai rapidă a soldurilor, apropiată de cea în timp real. Va fi mai eficientă noua prevedere în lupta cu spălarea banilor?

Este greu de crezut. Este clar că specialiștii vor urmări tot vechile piste, adică sumele, țările de origine ale tranzacției, poate istoricul de afaceri al acționarilor sau asociaților unei companii și probabil altele.

Singura noutate interesantă este demersul legal de a identifica beneficiarul real al sumelor tranzacționate. Chiar dacă efortul birocratic de raportare zilnică a tranzacțiilor bancare pare prea mare în raport de rezultatele așteptate, măsura adoptată la nivel european este justificată.

De mulți ani, statele, organismele financiare internaționale, sistemul bancar, instituțiile de control fiscal naționale fac eforturi și înțelegeri care creează condițiile pentru a lupta cu finanțările dubioase sau cu banii proveniți din corupție.

Doar că pentru România noile reguli europene privind registrul central al conturilor bancare sunt binevenite, dar nu și suficiente. România mai are nevoie și de altceva pentru a-și atinge scopurile privind combaterea spălării banilor.

De exemplu, economia locală rămâne una dominată de cash și nu de plățile electronice, în continuare piața imobiliară este o țintă de investiții a banilor „gri”, iar investigațiile fiscului privind sumele de bani provenite din corupție sunt atât de discrete de parcă nici nu ar exista.

Este bine că fiscul și instituțiile de anchetă se pot uita în timp real în conturile persoanelor fizice și ale companiilor, problema este ce vor face cu informațiile pe care le văd acolo.

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST – Societate de Administrare a Investițiilor.

Sursa: RFI